Era un amurg de primăvară, când florile abia începeau să-și arate fațetele gingașe către soarele blând ce își făcea loc printre nori. Tânărul Eduard, un cavaler înstărit, se plimba melancolic prin grădina castelului său, încercând să-și alunge gândurile sumbre și să găsească alinare în frumusețea naturii.

Deodată, ochii lui au fost cuceriți de o siluetă delicată ce pășea grațios pe aleile înguste, învăluită într-un voal diafan. Inima lui începu să bată mai tare, iar dragostea îi pătrunse în suflet ca un val neașteptat. Era Amalia, fiica nobilului din vecini, o tânără de o frumusețe rară și misterioasă, ce aducea cu sine promisiunea unei iubiri veșnice.

Zilele și nopțile au trecut într-o suită de întâlniri secrete și scrisori pasionate, iar sufletele lor au fost prinse într-un vârtej de emoții nestăvilate. Jocul lor de seducție și ardoarea trăirilor lor păreau să nu cunoască sfârșit.

Umbra trădării

Însă, într-o zi nefastă, un vânt rece și amenințător a început să bântuie împrejurimile castelului. Șoaptele întunecate ale vecinilor au ajuns și la urechile lui Eduard, dezvăluindu-i o adevăr îngrozitor. Amalia, floarea pură și gingașă pe care o iubea atât de profund, avea un trecut întunecat, în care s-au împletit ambiții nesăbuite și inimi frânte.

Răpus de durere și dezamăgire, tânărul cavaler a refuzat să-i mai acorde iubitei sale îngăduința și înțelegerea pe care o cerșea cu ochii în lacrimi. Era vorba despre onoarea lui și despre inima lui zdrobită de trădarea pe care o întrezărea în fiecare privire a Amaliei.

Într-un final, amorul lor s-a risipit ca petalele unei flori smulse din pământ, lăsând în urmă doar amintiri fugare și regrete. Dragostea, care odinioară părea nemuritoare, a fost învinsă de trădarea ce își țesea în tăcere pânza întunecată.

Sub umbra florilor de piatră

În timp ce se retrăgea în singurătatea castelului său, în sufletul lui Eduard încolțea o întrebare obsedantă: oare Amalia era cu adevărat o femeie de piatră, lipsită de remușcări și de compasiune? Ani au trecut și tânărul cavaler nu putea uita ochii albaștri ai Amaliei, în care odinioară își regăsea alinarea și fericirea.

Într-o zi, purtat de un dor nesăbuit, Eduard s-a îndreptat spre locul unde se întâlneau în taină, în speranța de a descoperi o urmă a dragostei pierdute. Acolo, a dat peste o statuie misterioasă, ce părea să-l privească cu ochii plini de dorință și tristețe. Era chipul Amaliei, transformat într-o femeie de piatră de trecerea timpului și de amărăciunea despărțirii. Într-un moment de iluminare, Eduard și-a dat seama că inima Amaliei fusese întotdeauna adevărată, iar umbra trădării nu era decât rodul neîncrederii și al închipuirilor.

Cu toate acestea, pentru Eduard și Amalia, timpul nu mai putea fi întors, iar dragostea lor rămânea prinsă în tăcerea eternă a unei femei de piatră. Inima lui Eduard încă mai bătea pentru Amalia, dar înțelegea acum că uneori dragostea adevărată poate fi ascunsă în spatele unei aparențe înșelătoare.

Cu toate astea si fiind dezamagita de ceea ce-mi oferea Netflix in materie de SF am auzit prin vecini si prieteni de un film bun SF. Mai exact ei imi vorbeau despre FUNDATIA. Un film pe care il gasiti numai decat pe Apple TV. Cum din fire sunt foarte sceptica n-am crezut din prima ca lucrurile stau chiar asa cum imi povesteau apropiatii mei. Dar intr-o seara fiind luata de val si asistand la toate rugamintile prietenilor mei am zis “hai mai ca incerc ca nu o fi foc”.

Oricum ar fi daca pierd timpul asta este ca si cum am mai pierdut timp si cu alte ocazii si fara sa fie legat de vizionarea unui film. Mi-am zis ce poate fi mai rau decat atat?! Dar daca imi schimba perspectiva?! Asta ar fi cu adevarat o investitie a timpului si a filmelor pe care le urmaresc. Si pentru ca nu mai rezistam tentatiei si tuturor ispitelor am zis sa vad.

E adevarat faptul ca FUNDATIA, chiar este un film SF in adevaratul sens al cuvantului. Si da pot spune ca mi-a schimbat perceptia despre filme, despre platformele de vizionare a filmelor SF. Si mai mult decat atat pot spune ca mi-a schimbat perceptia despre viitor si despre ceea ce se poate intampla in viitor, indiferent cat de indepartat poate fi acesta.

Daca mai sunt pe aici persoane inca sceptice care nu au vazut acest film SF va recomand sa-l vedeti pentru ca nu aveti nimic de pierdut. Ba din contra va puteti delecta cu ceva fain si fin in materie de film si in materie SF. Cat despre platformele de difuzare a filmelor mi-am dat seama ca nu intotdeauna trebuie sa fii fanul cuiva pentru a avea parte de schimbari si pentru a ti se schimba perspectiva cu privire la anumite lucruri.

Iar daca ma veti intreba daca voi mai viziona filme sau seriale de pe platforma Apple TV cu siguranta da, caci am observat ca am avut parte de o investitie buna si de o relaxare intr-un mod cat mai placut.

»Consolation Service« follows a young finnish couple, Anni and J-P, as they make public their decision to divorce. It is set in early spring in Helsinki, with its frozen landscape on the cusp of thawing.

Narrated in a voice-over by the couple’s neighbour, the work presents three dramatic moments in this process: It begins with Anni and J-P’s session with their therapist giving them advice on how to come to terms with the end of their relationship, followed by the couple celebrating J-P’s birthday with their friends that ends with the whole group drowning in a frozen lake on their way to the birthday dinner. At this moment, camera angle and perspective change to parallel the shift of the narrative. An underwater monologue contemplates the past and death. The film concludes in a »consolation service«– a final relinquishing of the relationship.

The narrative combines documentary realism and cinematic invention and is fragmented between two adjacent screens, allowing a dichotomized point of view on a single scene while inviting us to see beyond the illusion of fiction.

am gasit totusi o bucatica din film pe youtube: