Ultima fiţã în materie de „educaţie şi parenting” este faza cu introducerea camerelor de luat vederi în şcoli, grãdiniţe şi alte instituţii de învãţãmânt. Pãrerile nu sunt prea împãrţite pe tema asta, în mare nu am auzit pãrinte care sã spunã „io ţin la intimitate şi nu vreau camere”, nop, vreau sã stau cu geana pe tine non-stop.
Dacã spun cã suntem un popor care cred cã are genetic înfiptã faza cu urmãririrea semenilor şi turnarea lor mai mult sau mai puţin pe drept, zice lumea cã-s dementã, dar aşa este, jur. Ne naştem variante de 007 altfel nu-mi pot explica de ce dorinţa asta de a supraveghea permanent ce fac alţii….ie un pic de voaiorism pe acolo dar nu intrãm în amãnunte.
Cunosc pãrinţi care de la birou stau pe camerele de la grãdiniţa copilului, camere care transmit live tot ce face sau nu face odorul din dotare. Copiii aceştia cresc cu acest fapt, cu acest normal bolnãvicios, cu aceasta idee cã e absolut normal sã fii urmãrit zi luminã. Bã, nu-i normal!
Mi-am adus aminte de experimentul Alice, l-am postat acum ceva vreme. Unor copii le era spus cã existã o entitate în camerã pe nume Alice, cã ea este invizibilã dar cã vede tot ce fac. Copiii, se jucau un joc, cu şanse extrem de reduse de câştig. Când Alice era „prezentã” nu trişa nimeni spre deosebire de momentul în care Alice nu era prezentã, moment în care unii mai „ciupeau din caşcaval”.
Copiii nu înţelegeau cam ce se petrece. Era interesant sã vezi cum testeazã realitatea, cum efectiv palpau scaunul sã vadã dacã Alice e acolo. Nu era dar ei pierdeau încrederea în propria percepţie şi pierdeau la un joc extrem de nedrept. Nu respect o regulã când acea regulã este stupidã. Nu fur, nu dau în cap, nu chinui pe nimeni pentru cã îmi este fricã de gardã, nu fac toate aceste chestii pentru cã înţeleg implicaţiile atât cele umane cât şi cele particular sociale.
„Scad abuzurile cu peste 20%”. Aşa şi? Credeţi cã ãla care o ia razna se vindecã doar cã i-ai pus tu camere? Nu boss, ãla doar se fereşte şi fie o ia razna cu tot cu camere fie face asta unde nu sunt camere. Apoi gloata cu furci, topoare and shit cere sânge nu pedeapsã. Oricum şi pedeapsa e o formã de rãzbunare nu de corectare dar asta e altã poveste.
E mişto sã vãd cât de uşor poţi induce unora ideea cã au nevoie de supraveghere permanentã, nu pe stradã, nu în trafic, direct din grãdiniţã. Aşa când vor fi mari pentru ei e ceva normal sã crezi cã se uitã unul în dosul tãu toatã ziua. De frica şi tendinţa unora de a duce în extrem ceva s-a profitat întotdeauna. Fiţi fãrã grijã dragilor, aşa începe. Plec de la ideea cã toţi sunt vinovați, în special profesorii….”iei ie probleama neamului” cea mai dureroasã.
Mã aştept la ce e mai rãu? Nu chiar dar mã aştept ca junorii mei sã aibã dreptul la intimitate şi la prezumţia de nevinovăție. Sã pupe şi ei o fatã pe cordioare fãrã sã aibã impresia cã cineva îi priveşte constant. Dupã cum vedeţi pe mine nu mã roade aşa tare intimitatea profilor, cu toate cã şi acolo am multe argumente. Pe mine mã doare prostia crasã a unor minţi limitate care aleg sã vadã doar în dreptul propriului nas şi care nu înţeleg cã astfel de lucruri au impact pe termen lung.
Ochiu’ , judecãtorul absolut, a devenit dragilor din simplã legendã milenarã, cât se poate de real şi material azi. Fricaaaa, friiicaaa pãzeşte tarlaua.
Exagerez? Poate exagerez eu dar fiţi fãrã grijã, veţi dormi liniştiţi noapte ştiind cum corbul cu trei ochi priveşte şi vegheazã din umbrã…..închei cu un „huuuoooo ai dreaq de securişti ce sunteţi” tipic neaoş şi tipic furiei pe care o simt cum creşte dar pe care încerc sã o domolesc pasiv pã….FB. „welcome to the new world”