De ce nu este bine să-ți protejezi prea mult copiii?

Știu că o bună parte dintre părinți o să-mi spună că exagerez și că lucrurile nu stau întocmai așa. Însă după ceea ce am văzut zilele trecute țin să cred că toate aspectele pe care eu le credeam despre protecția părinților asupra copiilor au fost puțin depășite. Nu sunt de acord să împărțim părinții în două categorii așa cum am găsit în diferite lecturi, și anume în părinți buni și părinți răi.

Poate că o parte dintre părinți sunt puțin mai severi, poate că o parte dintre ei nu știu să-și manifeste dragostea în fața copiilor, astfel încât să-i motiveze să realizeze lucruri demne de un copil educat și dezvoltat din punct de vedere psihic și comportamental. Însă în această mare de părinți se mai găsesc și acei părinți care își „cocoloșesc” mult prea mult micuții. Nimeni nu spune că ați proteja copilul este un lucru rău însă dacă această protecție îl sufocă mult prea mult dezvoltarea sa va avea de suferit.

Dacă pentru fetițe protecția este un aspect foarte important, chiar dacă uneori pare sufocantă, în cazul băiețeilor această „cocoloșire” le poate crea probleme. Și asta pentru că odată ajunși la vârsta adolescenței, și mai târziu la maturitate nu vor avea un comportament demn de un bărbat și va încerca întotdeauna mai mult decât este necesar să găsească sprijinul în părinți, sau în acel părinte care îi este cel mai apropiat.

Iar pentru a evita astfel de chestiuni nu prea plăcut pentru un bărbat ajuns la maturitate încercați să fiți atenți încă de la apariția lor pe lume la următoarele chestiuni:

  • nu-i îngrădiți dreptul de a se apăra în fața celorlalți – chiar dacă nu vi se pare corect ceea ce se întâmplă în anumite momente sau atunci când întâmpină diverse conflicte cu ai săi colegi de clasă sau adolescenți nu-i îngrădiți dreptul de a se apăra. Lucrul acesta este valabil și în cazul fetelor. De asemenea nu trebuie să-i îndrumați să se „lupte” la propriu și către violență, ci pur și simplu să aibă drept la replică și să nu se teamă să-și expună propriile idei, deoarece aceste chestiuni sunt foarte importante în dezvoltarea psihicului unui copil, adolescent și chiar și a unui om ajuns la maturitate.
  • nu-i ocoliți de responsabilități – chiar dacă sunt mici, asta nu înseamnă că nu trebuie să fie responsabili pentru ceea ce fac și mai cu seamă pentru ceea ce spun. Iar dacă mulți dintre părinți traduc acest lucru prin oferirea micuților diverse sarcini, responsabilitatea nu stă doar în a face diverse lucruri și a rezolva diferite probleme, responsabilitatea constă în asumarea tuturor acelor fapte și vorbe pe care le-ai făcut și le-ai afirmat. De aceea cea mai mare greutate cade pe părinți și familie pentru a-l putea face pe micuț să înțeleagă ce înseamnă responsabilitate și asumarea faptelor.
  • și nu în ultimul rând trebuie să amintim despre demnitate și diplomație – pentru a atinge scopurile și obiectivele pe care ți le-ai propus nu trebuie neapărat să fii critic, aspru sau dur cu cei care intri în contact. Puțină diplomație îți poate păstra demnitatea la loc sigur, iar aceste chestiuni ar trebui învățate încă din primul moment când cei mici încep să conștientizeze ce se întâmplă în jurul lor.

Indiferent de criticile unora nu trebuie să vă sfiiți în a vă educa micuțul așa cum voi credeți de cuvință. Însă dacă aveți obiceiul să-l protejați mult mai mult decât ar fi suficient poate că ar trebui mai întâi de toate să vă gândiți la dezvoltarea acestuia. Odată ce luați în calcul toate lucrurile de mai sus cu siguranță veți știi ce trebuie să faceți și cum să reacționați în preajma celor mici, ca mai apoi ei să învețe lucrurile elementare de la voi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *