Pentru orice soluţie cineva gãseşte cel puţin o sutã de probleme, dileme sau motive „argumentate”
Mişcarea, viaţa activã, alimentaţia echilibratã, lectura, relaţiile armonioase, abilitatea de a vedea lucruri frumoase toate acestea par extrem de obositoare pentru multã lume. „Cum sã fac sport dupã ce vin leşinat\ã de la muncã” sau „O alimentație echilibrată înseamnã sã cumpãr zi de zi alimente şi sã gãtesc zilnic” sau „Dupã ce stau toatã ziua cu copiii cine mai are rãbdare sã citeascã?” sau „Societatea, sistemul este vinovat pentru toate neajunsurile mele” sau „Cum sã iert dacã a fãcut şi a dres?”
Pentru orice soluţie oamenii au probleme. Nu una, zeci. Pentru orice idee ce poate duce la acţiuni constructive au un blocaj cel puţin „raţional”. Este interesant cum mergi sã ceri îndrumare cuiva dar nu eşti dispus sã faci absolut nimic din ceea ce îţi este propus dupã care te mai lamentezi un pic cã nimic nu funcţioneazã şi cã minunatul Univers conspirã împotriva ta.
Oamenii sunt atât de obişnuiţi cu statutul de victimã neajutoratã încât ar face şi ar spune orice doar sã pãstreze senzaţia neputinţei. Dacã eşti neputincios, slab, praf, vai sufletu’ tãu, cineva „sare” sã te ajute. Da, sunt oameni care sar o datã, de douã ori dar exceptând cazurile de „supersalvatori” nimeni nu moare cu unul care se îneacã de gât.
Dacã tu nu gãseşti resurse pentru tine, cum poţi cere altora resurse? Dacã tu nu eşti dispus sã munceşti pentru starea ta de bine, cum poţi cere altuia sã o facã? Ideea este una şi mai simplã, dacã ai impresia cã o viaţã activã şi armonioasã este obositoare, imagineazã-ţi cât de obositoare sunt un corp bolnav, o minte dezechilibratã, un „spirit plin de patimi”.
Boala nu vine neinvitatã, boala este momentul 0 în care pur şi simplu fiinţa unui individ oboseşte atât de mult încât altã variantã de „odihnã” nu gãseşte. Contraintuitiv mişcarea, armonia, relaţiile frumoase cu tine şi lumea din jurul tãu sunt cele care dau energie nu iau energie. Da, presupun un efort destul de mare iniţial dar nimeni nu spune cã este uşor.
„Fã sport”, „Ieşi în naturã”, „Mãnâncã echilibrat”, „Educã-ţi mintea”, „Ieşi din tipare distructive” aceste mici indicaţii oricât de clişeu par sau de stupide, sunt singurele linii de ghidaj universal-valabile pentru orice fiinţã umanã. Din nefericire oamenii se încred în multe aberaţii minune dar nu cred cã toatã „puterea schimbãrii” zace în propria fiinţã.
Foarte fain spus.